Ghid

Cum conectezi un Mac la un Sonos Ray prin optic

Ray primește un cablu optic, ceea ce îl face unul dintre cele mai simple difuzoare Sonos de pus pe un birou, lângă un Mac. Partea incomodă este la capătul dinspre Mac: majoritatea Mac-urilor actuale nu au ieșire optică, iar odată ce ai adăugat una, tastele de volum se opresc. Ambele se pot rezolva. Iată toată treaba, în ordine.

De ce ai nevoie

• Un Sonos Ray, configurat în aplicația Sonos și aflat în aceeași rețea cu Mac-ul tău.
• Un cablu optic — TOSLINK, cel cu capete pătrate, vândut și ca S/PDIF optic. Orice lungime care ajunge este bună.
• O ieșire optică pe Mac. Aceasta este partea la care oamenii nu se așteaptă. Vezi mai jos.

Intrarea prin cablu a lui Ray este optică, deci nu există o cale HDMI către el. Un soundbar doar cu HDMI are nevoie de Optical Audio Adapter de la Sonos între cablu și difuzor — un Beam vine cu unul, iar pentru alte modele este o cumpărare separată.

Majoritatea Mac-urilor nu au port optic

Apple a renunțat acum câțiva ani la mufa combinată căști–optic. Dacă nu ai un Mac mai vechi, nu există nicio ieșire digitală chiar pe mașină și nicio setare software nu va produce una. Trebuie adăugată și vine în două forme.

În ambele cazuri, ce trebuie găsit în fișa tehnică este o ieșire optică S/PDIF sau TOSLINK — nu „audio digital” în general, nu audio prin HDMI, nu o mufă de căști. Pagina de hardware enumeră ce am verificat noi înșine.

Conectează cablul

Cablurile optice vin adesea cu mici capace de plastic la capete. Scoate-le. Conectorul intră într-un singur fel și face clic când este la locul lui — un cablu intrat pe jumătate pare conectat și nu trece niciun semnal, cel mai frecvent motiv al liniștii în acest punct.

Trage-l de la ieșirea optică a dockului sau a interfeței până la intrarea optică din spatele lui Ray. Cu semnal viu se vede de obicei o lumină roșie slabă în mufă, o verificare rapidă că partea dinspre Mac face ceva.

Alege ieșirea în macOS

Deschide System Settings → Sound și alege dockul sau interfața la Output. Este numită după hardware, nu după difuzor — macOS habar nu are că la celălalt capăt se află un Sonos.

Două lucruri vor părea greșite, iar amândouă sunt corecte:

• Cursorul de volum este estompat. O ieșire digitală nu poartă niciun nivel. Semnalul pleacă la scară maximă, iar difuzorul decide cât de tare înseamnă asta.
• Tastele de volum nu fac nimic. Aceeași cauză. Pe partea Mac-ului nu există nimic de dat mai încet, iar cablul nu poate transmite mai departe cererea.

Nu căuta o setare care să rezolve nici una, nici alta. Niciuna nu este o defecțiune — asta este o ieșire optică — și există o secțiune despre asta mai jos.

Confirmă că sunetul chiar ajunge

Redă ceva continuu, apoi verifică dinspre difuzor, nu dinspre Mac — Mac-ul nu poate vedea pe cablu:

• Se aude. Evident, dar fă asta întâi: Ray poate fi la un nivel foarte mic, rămas de la o configurație anterioară.
• Aplicația Sonos arată camera redând intrarea ei TV. Așa raportează un Sonos o sursă prin cablu și este singura confirmare pozitivă că semnalul a ajuns.
• Aplicația Sonos schimbă ce auzi, iar Mac-ul nu. Această combinație înseamnă că acel cablu funcționează așa cum trebuie.

Dacă nu se aude absolut nimic: verifică dacă ieșirea este încă selectată în setările Sound, dacă ambele capete sunt bine intrate și dacă nu a rămas vreun capac pe cablu. Dacă dockul tău are mai multe ieșiri audio, asigură-te că macOS este îndreptat spre cea optică, nu spre mufa de căști.

Pentru că Mac-ul trimite la scară maximă, totul depinde acum de volumul propriu al lui Ray — pune-l la un nivel comod din aplicația Sonos. Dacă Ray este grupat cu alte camere, scoate-l deocamdată din grup.

Cum îți recapeți tastele de volum

Aici se împotmolesc cele mai multe configurații. Sunetul este perfect, iar tastatura este inutilă, așa că întinzi mâna după telefon de fiecare dată când ceva este puțin prea tare — iar după două săptămâni te întorci la varianta fără fir și pierzi exact lucrul pentru care ai tras cablul.

Optically este o aplicație din bara de meniu exact pentru asta. Prinde volum sus, volum jos și mut înainte ca macOS să le trateze și îi cere lui Ray să-și schimbe propriul nivel prin rețeaua ta locală. Cablul își vede mai departe de dus sunetul. Configurarea înseamnă trei lucruri:

• Permisiunea Accessibility, pentru că tastele de volum sunt evenimente definite de sistem pe care macOS nu le dă nimănui, iar prinderea uneia înaintea lui cere un event tap. Trei taste, nimic altceva citit.
• Permisiunea Local Network, pentru că difuzoarele sunt găsite întrebând rețeaua locală cine se află acolo. Vorbește direct cu Ray — fără cont Sonos și fără vreun serviciu din cloud pe traseu.
• O alegere: ieșirea pentru care funcționează tastele. Alege-ți dockul sau interfața, iar tastele revin la comportamentul obișnuit din macOS în clipa în care treci pe căști.

La prima pornire îți găsește de obicei difuzorul, căutând o zonă care are și mufă optică reală, și redă o intrare prin cablu. Verifică și după aceea: dacă difuzorul ales nu raportează o intrare prin cablu, bara de meniu o spune, în loc să pară în regulă în timp ce tastele comandă altă cameră.

Are nevoie de macOS 14.4 sau mai nou, merge gratuit 14 zile, fără card și fără cont, apoi costă 10 $ pentru un Mac.

Dacă tot nu este ceva în regulă

Orice altceva — inclusiv „va merge dockul acesta?” înainte să cumperi unul — întreabă. Depanarea aplicației în sine se află pe pagina de asistență.